„Instinct” de Paul Pișta

DSCN4642

Lucruri simple, despicate,

Lucruri mari, elucidate,

Toate acum le simt

Create de-un banal instinct.

Instinctul de vorbire, vere,

Presărat doar de tăcere,

Instinctul mâncării

Sortit de-un timp uitării.

Instinctul ăsta primar

Cred că mi-e ereditar,

Instinctul de-a conviețui,

Nu doar a supraviețui.

Urăsc zâmbetul de fațadă,

Doar depresia să nu cadă

Peste suflete nevinovate

Doar de mine alterate.

Pătez totul, fără culoare,

Nu-i un soare ce răsare,

Pătez totu-n neplăcere

Sau o veșnică durere.

Nu contează ce mai simt,

Scriu dintr-un banal instinct,

Instinctul meu de apărare,

Ce vrea o mare eliberare.

Eliberare de gânduri, de gesturi vulgare,

Ce vor teribil să mă omoare,

Să mă-ndepărteze de viață,

Să-mi scrie-n carte o postfață.

Ultima pagină memorială,

În catedrala cea mortală,

În care am murit demult,

Cuvântul nu ți-L mai ascult.

Nu mai vreau să provoc abcese,

Nici mintalele procese,

Nu vreau nimănui să-i pese,

Nici iubit ca la decese.

Nici puternicele gânduri,

Rătăcite printre rânduri,

Nici un cuvânt în plus,

Ce n-o să-l regret nespus.

Un lucru spune gândul tău,

Că sunt personajul rău,

Și sunt considerat nebun,

Gata pentru ultimul drum.

Nu sunt personajul rău,

Asta zice gândul tău,

Toate se dovedesc în timp

Că nimic nu-i din instinct.

Tot ce-am zis avariat,

S-a dovedit adevărat,

S-a arătat mereu cum eu

Am decis prezentul tău.

Orice junghi, orice durere,

E făcută din plăcere,

Lucrurile-ți cântă-n strună,

Că sunt o persoană bună.

Mereu am fost, mereu rămân,

Chiar dacă-s singur și plâng,

Durerea mea n-ai cum s-o porți,

E flancată de mulți morți.

Moartea mea nu-i iminentă,

E doar o fază recurentă,

Instinctul meu nu-i plăcut,

Căci totul a murit tăcut.

Trăiți cât vreți, o meritați,

Nu sunteți ultimi ratați,

Să nu căutați ca mine

O moarte care nu mai vine.

Durerea e plăcută, mă regăsesc în ea,

Mai ales când știu că-ți trăiești viața,

M-am îndepărtat de tine,

De aia ți-o trăiești, în fine.

Decât să mor la 25

Și să mă-ngrop la 75,

Prefer să mor subit,

Pe nimeni să nu mai irit.

Moartea nu e nasoală,

E o chestie mai banală,

Un lucru în care trăiesc

Și cel mai tare îl iubesc.

Moartea mea nu-i incisivă,

E puțin cam subversivă,

Asta e plăcerea mea,

Eu sunt Moartea, nu e ea…

5 gânduri despre „„Instinct” de Paul Pișta

  1. Pingback: Confesional – Partea a VII-a – Adrenalină Neagră | Hoinar Printre Litere

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s