Îți mulțumesc că ai existat, 2016!

83

Salutare, dragi hoinari. E ultima mea postare din 2016, și vreau să o fac puțin mai specială, pentru că a fost unul dintre cei mai bizari, interesanți și faini ani din viața mea actuală. Mă simt cu un an mai bătrân, mai gras, mai plin de amintiri. Totuși, în cea mai mare proporție, a fost un an foarte, foarte mișto.

Totuși, ca în fiecare an, a fost unul în care încă am avut demoni, dar i-am stăpânit într-un final. Am reușit să găsesc echilibrul amintindu-mi ceea ce gândeam la 17 ani și aplicând în viața mea de zi cu zi a celor 23 de ani din viață. Am ajuns în 2016 în punctul „fericit” al vieții în care iau decizii cu capul, dar inima e cretină și vrea să schimbe acele decizii. Slavă Domnului că s-a terminat cu bine și am trecut peste și nu am mai înnebunit prietenii mei cu rahaturile din capul meu. Apropo de prieteni, cred că e primul an fără dramă și cu mai multă acțiune. Am băut, am fost la concerte, ne-am distrat cărându-ne beți acasă și am distrus poseri la Bucovina Rock Castle, tăvălindu-i în nisip pentru că au îndrăznit să pornească un mosh pit pe Alternosfera. Nu va gândiți că ne-am bătut, doar ca am făcut o tactică de rugby într-un mosh pit iar toți cei implicați cu excepția grupului meu cădeau secerați. A fost anul cu cele mai dubioase amintiri de la concerte, au fost concerte de 10 oameni, cu prieteni ce se dădeau la gagicile soliștilor din trupă iar eu explicam membrilor trupei că „a băut cam mult, iertați-l„, cu tipe ce mi-au dansat în poală pe piesa „Varză” de la Vița de Vie sau le-am ridicat în cârcă să vadă Alternosfera, doar ca să fac mișto de reacțiile prietenilor mei.

A fost un an în care mi-am consolidat anumite relații de amiciție sau chiar prietenie, aș putea spune. Am stat de vorba cu oameni, dintre care îi menționez special pe Johnny și pe Robi (știu ei cine sunt), care, din punctul meu de vedere sunt „istorici metal” ai underground-ului, care toată viața lor au fost fani și au apreciat underground-ul mult mai mult decât aș face eu vreodată. Încă-mi amintesc discuțiile de după Bucovina Rock Castle sau Rock’n’Iași „Indoor Edition” 2016. Totodată, am stat de vorbă cu promoteri, mulți promoteri, legând relații de pură prietenie, nicidecum de colaborare, cum trebuia de la bun început să fac. Nu pot vedea oamenii ca pe niște colaboratori dacă nu-mi sunt prieteni, înainte de toate. Pe aceasta cale le mulțumesc cluburilor Underground din Iași, Berăriei Valhalla din Bacău și organizatorilor Rock’N’Iași, care mă țin în continuare în lumea asta „underground”. Ador concertele, e viciul meu suprem, e drogul de care nu am să mă las niciodată. Totodată, a fost primul an în care numele blogului meu a apărut pe posterul unui eveniment. Mulțumesc călduros trupei Seven Hills, le rămân recunoscător ca am descoperit Parkway Drive și While She Sleeps datorită lor. Concertul lor de lansare al ep-ului „Gamechanger” este unul dintre preferatele mele din 2016.

68

Închei un 2016 cu multe articole și „păreri la rece” neterminate. Îmi cer iertare că nu le-am terminat și regret asta, dar viața mea e prea mișto ca să o neglijez. În 2017 sper să termin toate articolele mele „mirifice” la timp, sper să-mi termin toate planurile la timp, și să-i dau din timp dracului pe toți ratații care-mi distrug viața și-mi ocupă timpul din ea. În 2016, mi-am confirmat un lucru: sunt al naibii de rău, și nu schimb asta prea curând. Fake știe bine ce zic, dar oricât de rău aș fi, știe prea bine că poate conta pe mine oricând urcăm un deal din spatele cetății din Suceava.

Cred că e pentru prima dată când văd „noul an” cu adevărat promițător, fără pași înapoi, dar cu mulți pași repezi mergând tot înainte. Nu sunt emoțional de fel, dar când sunt, trebuie să scriu postări clișeice și siropoase, ca asta de altfel. Vă doresc tuturor un 2016 plăcut, fericit, plin de hoinăreli și mulți papuci tociți de la atâta mers, cum pățesc eu în fiecare an. Anul 2017, va fi mai bun, dacă vreți să fie atât de bun. Până atunci, cântați…

Hoinăreală Plăcută!

Anunțuri

Un gând despre „Îți mulțumesc că ai existat, 2016!

  1. Pingback: Îți mulțumesc că ai existat, 2017! | Hoinar Printre Litere

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s