Îți mulțumesc că ai existat, 2018!

Salutare, dragi hoinari printre litere. Încep să devină tradiție aceste postări la final de an în care, efectiv, îmi amintesc toate momentele plăcute sau neplăcute și încerc să fac un sumar al acestui an. E încă bizar că a mai trecut un an, la fel de repede cum a apărut. A intrat subit în viața mea, și la fel va dispărea.

Ce pot spune despre acest an. Nu știu, chiar nu știu. Cea mai mare parte a anului am avut senzația că mă aflu într-un prag extrem de colaps în care mi-am băgat picioarele în tot, nu mai voiam să fac nimic și, să mă închid, în alte cuvinte. Inclusiv acest blog, voiam să-i sistez cumva activitatea, dar, n-am făcut-o până la urmă, Și am făcut multe faze de „băgat picioarele”. N-am terminat nici până-n ziua de azi recenzia Dianei de la Tenebres (care se regăsește și-n postarea de final a anului trecut), n-am terminat nicio recenzie, n-am făcut mai nimic productiv, recunosc. Singura mea recenzie făcută în acest an a fost de la concertul trupei Magica din clubul Rocknrolla din Iași. Îmi pare bine că a existat acel eveniment pentru că trupa aia voiam s-o vad din 2011. În deschiderea acelui eveniment, m-am revăzut cu băieții din Outstorm și m-am simțit extrem de bine în prezența lor. Îi salut cu aceasta ocazie și le mulțumesc pentru susținerea lor de-a lungul timpului. Ei nu m-au uitat de-a lungul timpului, dar, eu am cam făcut-o, din păcate.

V-am spus, am încercat să dispar, cumva încă am ideea aceea în cap, dar, e ținută în frâu în momentul actual. Îmi cer scuze în mod public lui Tudor Vornicu, un tânăr organizator de evenimente din Piatra Neamț. I-am promis că am sa-i termin recenziile de la Underground Metal Fest Piatra Neamț, dar, au rămas la stadiul de „ciornă”, din păcate. Totuși, îi mulțumesc pentru buna înțelegere pe care a avut-o de-a lungul timpului, mi-a înțeles cumva reacțiile și, știe că vor apărea acele recenzii într-un final. Totuși, toată aceasta stare nu se putea menține până la final. Sunt anumiți oameni ce au rămas mereu în viața mea și nu au dispărut nici până-n zilele noastre. În 2018, au fost unele personaje episodice, care, la fel cum i-am descris, așa au fost, „personaje episodice”. Datorită acestor personaje, „o mare…” stare de neîncredere s-a implementat în propria mea persoană. Iar apoi au apărut personaje noi, aș zice salvatoare într-un fel. Cu această ocazie aș vrea să-i mulțumesc în mod public lui Mihai (aka Clor Mut), solistul trupei Breathelast. Îmi amintesc și acum discuția de la Rocanotherworld și felul în care, chiar m-a motivat să continui ceea ce fac. A fost primul semn că nu e chiar în zadar tot ceea ce fac. Apoi mai este Bogdan Crețu, solistul trupei Nouă Ani Lumină. Aș putea spune că a fost unul dintre factorii catalizatori pentru care nu m-am oprit din activitatea mea. Poate că soliștii acestor trupe nu știu, dar, discuțiile cu ei au apărut când eram într-o stare totată de degradare, sau, ca să vorbesc în termenii specifici trupelor lor, aș putea spune că m-au salvat de la a fi mâncat de rechini sau să mă prăbușesc în vid într-o gaură neagră.

 

 

Apoi s-a întâmplat ceva în anul ăsta. În negura lui Negri, alter-ego-ul meu, au început să apară pâlcuri de lumină care să-mi dirijeze viața spre calea de ieșire. A apărut Soarele pe drumul meu. Știu, sună extrem de manelistic, clișeic și prost, dar, e cea mai bună comparație. Soarele, oricât de îndepărtat ar fi de planetă, tot ne oferă lumină. Uneori căldură, alteori zăpușeală, dar întotdeauna lumină. Sunt mulți oameni noi cărora le mulțumesc că au apărut în viața asta. N-am să uit niciodată când eu și Narcis, un astfel de „om nou”, ne-am băgat picioarele într-o trupă de la Rocanotherworld și ne-am dus în loja Pall Mall, iar apoi am făcut mișto cu gagicile din We Singing Colors. Eu le făceam un compliment că a fost fain tare concertul lor, dar felul în care am zis-o s-a interpretat ca și cum m-aș fi dat la ele. A fost o porție copioasă de râs.

Un alt om nou este Gabriel Trofin. Bine, îl știu de câțiva ani, dar anul ăsta ne-am intersectat de multe ori încât să facem panaramă la infinit. Am fost la câteva evenimente doar cu el, pentru că nu aveam cu cine merge atât eu, cât și el. Este totodată primul om din istorie ce a făcut stickere cu „Hoinar Printre Litere”. A făcut atât de multe în primă faza încât erau răspândite în locațiile importante ale Iașiului, inclusiv în unele locații din căminele studențești din cartierul Tudor. Totuși, acel logo a fost făcut de Dragoș Ciobanu, fostul solist din trupa Seven Hills. În marea asta de „oameni noi”, mai există și „oameni vechi”. Dragoș Ciobanu e unul dintre ei, este singurul ce s-a gândit benevol la o idee de „rebranding” a acestui blog. N-am putut sa-l refuz, chiar a vrut să facă asta și, chiar îmi plac logo-urile ce le vedeți și în zilele noastre pe acest blog.

Am cunoscut și oameni noi de calitate în acest an. Îi salut în mod special pe cei de la Kult Fest, un festival neașteptat de interesant ce a avut loc în orașul Roman. Am avut o mare plăcere să o revăd pe Dawn Elenor, un artist fain al orașului respectiv. Iar, cu această ocazie, îi salut în mod special pe Ciprian Hăisan și Luciana Otto, cu care am avut discuții interesante în acest an. Vorbind de fest-uri, nu pot să uit de băieții ce golesc stocul de bere al barurilor pe oriunde merg. Cu aceasta ocazie, îi salut în mod special pe Johnny Dark, Bogdan Florin și Bogdan Ioniță, cu care m-am distrat teribil în Piatra Neamț. Tot cu Johnny mi-am cumpărat primul pick-up, la câteva zile după ce și-a luat și el unul similar.

Acum îmi dau seama de un lucru: am fost distrus de-a lungul anului, dar nu îndeajuns de mult încât să-mi fac relații noi sau să-mi întăresc relațiile vechi. Îi salut, din nou, cu aceasta ocazie, pe cei din trupele Mercy’s Dirge, Tenebres, Saddayah, staff-ul din Underground The Pub din Iași, Marius Alexandru, organizatorii Rock’N’Iași, oamenii implicați în festivalul Bucovina Rock Castle și pe Titus Constantinescu. Pe cel din urmă am avut plăcerea să-l cunosc în acest an și, chiar am avut ce discuta cu el. E unul dintre puținii oameni din underground-ul autohton care chiar a rămas acolo și, e de apreciat acest lucru.

A fost un an groaznic în multe privințe, dar, s-a terminat cu bine. Au dispărut mulți oameni, la fel cum am făcut să dispară anumite persoane ce îmi tulburau total liniștea și n-am avut de ales decât să le opresc posibilitatea de a-mi da mesaje sau să le dau block. Da, există și astfel de oameni bipolari și pierduți in propria lor realitate, dar, le doresc tot binele din lume, pentru că, fiecare merită asta într-un final. Sper să fie ceva mai vesel 2019, dar, până atunci…

Hoinăreală Plăcută!

P.S: vă las la final varianta originală a piesei „În Anii Ce Au Trecut” de la B.U.G. Mafia, VARIANTA BUNĂ din punctul meu de vedere.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s